Marți, 26 noiembrie 2024, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut următoarele precizări privind investigarea infracțiunilor motivate de ură:
Acest tip de criminalitate face obiectul monitorizării permanente din partea PÎCCJ, respectiv semestrial sunt colectate date privind infracțiuni de sine stătătoare (inclusiv cele prevăzute de OUG 31/2002) și date privind acele infracțiuni care au ca o circumstanță agravantă un motiv de discriminare.
Preocuparea PÎCCJ este de a îmbunătăţi monitorizarea în timp real a dosarelor penale având ca obiect infracţiuni motivate de ură, precum şi respectarea standardelor de anchetă efectivă şi termen rezonabil, conform metodologiilor şi a ghidurilor de investigare aferente.
PÎCCJ controlează periodic modul de investigare a acestui tip de infracţiuni de către parchetele din subordine. De altfel, în acest moment este în derulare un control care vizează modul de instrumentare a cauzelor având ca obiect infracţiuni motivate de ură înregistrate în anii 2023 şi 2024.
Începând cu anul 2020, procurorii au la dispoziţie o metodologie de investigare a infracţiunilor motivate de ură, adoptată prin Ordinul nr. 184 din 30 octombrie 2020 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, procurorii au la dispoziţie Ghidul privind identificarea, investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor motivate de ură, elaborat în cadrul proiectului „Protecţia Victimelor Infracţiunilor”, finanţat prin Mecanismul Financiar Norvegian.
În urma monitorizării şi a acţiunilor de control privind aceste cauze penale s-au desprins următoarele aspecte:
* numărul sesizărilor prin denunţ sau plângere este unul relativ mic (în anul 2023 au fost înregistrate un număr de 146 de sesizări penale, iar în primul semestru al anului 2024 s-au înregistrat doar 105 astfel de sesizări);
* Ministerul Public nu are atribuţii şi nici capacitatea operaţională de a monitoriza postările din mediul online;
* PÎCCJ s-a autosesizat constant în situaţia în care în mass-media au fost reflectate posibile încălcări ale legislaţiei penale privind incriminarea infracţiunilor motivate de ură, cum a fost şi cazul recent al unui europarlamentar;
* dispoziţiile legale care sancţionează săvârşirea infracţiunilor motivate de ură sunt insuficient adaptate la realităţile faptice, fiind de strictă interpretare şi limitează situaţiile pentru care poate interveni tragerea la răspundere penală.
Cu titlu de exemplu, teza I a art. 5 din OUG nr. 31/2002 incriminează fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război. Din această perspectivă, infracţiunea menţionată are ca premisă existenţa unei hotărâri de condamnare prin care s-a stabilit anterior vinovăţia persoanelor al căror cult este în prezent promovat.
Astfel, art. 2 lit. c) din acelaşi act normativ reglementează că prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război.
Or, aceste condiţii prevăzute de norma de incriminare limitează semnificativ sfera persoanelor a căror apologie în discursul public poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, de cele mai multe ori simplele referinţe generale la personaje istorice care nu au suferit astfel de condamnări penale neîntrunind condiţiile prevăzute de textul incriminator.