Insula Nauru (Republica Nauru) este o țară insulară aflată în teriroriul micronezian în sudul Oceanului Pacific, lângă Ecuator. Această insulă este cunoscută în întreaga lume pentru că este cel mai mic stat independent de pe întreg globul. Are o suprafață de doar de 21 km pătrați, perimetrul său putând fi vizitat în câteva ore. Cel mai înalt vârf al său atinge doar 61 de metri deasupra nivelului mării.
Pe această mică suprafață de pământ din mijlocul oceanului trăiesc peste 10.000 de locuitori. Capitala este la Yaren, în timp ce cel mai mare oraș al său este Boe. Limbile oficiale sunt engleza și nauruana, iar moneda oficială este dolarul australian. Nauru este un stat predominant creștin unde se sărbătorește și Crăciunul și Paștele.
Potrivit descoperirilor arheologice, insula Nauru a fost locuită de populații de origine polineziană și microneziană, cu cel puțin 3.000 de ani în urmă. Primul european care a descoperit-o a fost căpitanul englez John Fearn în 1798 care a redenumit-o Pleasant Island – Insula Plăcută.
În 1888, insula Nauru a fost anexată Germaniei rămânând în posesia ei până la izbucnirea primului Război Mondial. După înfrângerea germană din acest război, insula a fost administrată pe rând de Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Regatul Unit. O companie britanică de cercetarea descoperit că insula era un depozit bogat de fosfați. Exploatarea mineritului pe insulă a început la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Nauru a reușit să-și câștige independența abia în 1968, iar doi ani mai târziu controlul deplin al zăcămintelor sale de fosfat, ceea ce a dus la începutul unei perioade de înflorire a țării care și-a bazat întreaga economie pe minerit în deceniile următoare. Cu toate acestea, nu a făcut altceva decât să distrugă o mare parte a teritoriului, în timp ce nu a fost făcut nimic pentru a crește alte forme de trai autonome, cum ar fi agricultura sau turismul. De aceea, astăzi insula este un deșert arid cu vârfuri de calcar zimțate care acoperă 80% din întregul teritoriu.Există puține terenuri agricole de-a lungul coastei unde sunt cultivați palmieri de cocos, mango și banani. Economia insulei este săracă, activitățile economice importante includ: pescuitul, exportul de fosfați și sectorul serviciilor financiare. Totuși, noile tehnici și tehnologii au permis o revigorare a exploatării fosfaților care ar putea dura până la 30 de ani. De asemenea, un acord internațional de închiriere pentru pescuitul tonului aduce, unele venituri.
Insula este acum foarte dependentă de ajutorul economic care vine din Australia. De asemenea, Nauru primește apă și alimente din SUA, Marea Britanie, Indonezia și China.
Înainte de independență, în Nauaru a existat o cultură a pescuitului și a grădinăritului care a determinat populația să mănânce mai ales pește proaspăt, fructe și legume cultivate pe uscat. Însă, cu timpul, cu veniturile care proveneau din minele de fosfat, oamenii au încetat să mai trăiasccă din agricultura lor și au început să importe conserve și alimente congelate. Drept urmare, nauruanii sunt printre cei mai bolnavi și obezi oameni din lume, cu diabet și hipertensiune arterială și au puțini locuitori care trăiesc peste 60 de ani.
Cu toate acestea, insula, cu farmecul său subtil și neobișnuit are multe de oferit celor care sunt dispuși să renunțe la confort și doresc să aibă o vacanță relaxantă, plină de liniște.
Natura din Nauru are părți uimitor de frumoase, care cucerește mulți turiști,cum ar fi plajele tropicale unde puteți practica diverse activități, sau pădurea luxuriantă care recuperează vârfurile de calcar lăsate de exploatarea fosfaților, unde puteți face excursii.
Cultura tradițională originară din Nauru aproape că a dispărut în urma colonizării insulei de către populațiile europene. Cu toate acestea, mai ales de sărbători, locuitorii sunt încă obișnuiți să pună în scenă spectacole de dansuri și cântece tradiționale și să îmbrace costume tipice (destul de asemănătoare cu cele ale celorlalte insule microneziene). Mai mult decât atât, producția artizanală de haine și sculpturi din lemn s-a păstrat până astăzi, fiind vândute ca și suveniruri pentru turiști. Faceți cumpărături la Capelle & Partner (cel mai apropiat magazin asemănător unui supermarket din toată insula Nauru) sau la unul dintre magazinele de artizanat. În Nauru trebuie să plătiți numerar, nu sunt acceptate plățile electronice. De asemenea, nu există case de schimb valutar. Prin urmare, este recomandat să mergeți pe insulă cu o sumă suficientă (sau relativ mai mare) de dolari australieni pentru a acoperi costul estimat al sejurului.
Cât privește gastronomia, se poate spune că bucătăria actuală din Nauru este un amestec de tradiții locale și cele din: Germania, Australia, China și Marea Britanie. Cele mai multe alimente sunt importate din Australia, aduse pe mare sau pe calea aerului. Fiind o insulă, fructele de mare sunt „punctul culminant” al meselor locale, însă și carnea, gătită la grătar sau afumată, este foarte populară. În jurul insulei veți găsi diverse locuri care vând mâncare locală și adesea chinezească, precum și un mic restaurant fast-food la supermarketul Capelle & Partner.
The Reef Bar, situat la Hotelul Menen este singurul bar din Nauru. Aici puteți cumpăra bere australiană și băuturi spirtoase internaționale importante.
Printre cele mai interesante locuri de văzut pe insula Nauru se numără:
Golful Anibare – districtul Anibare (de-a lungul șoselei de centură a insulei, strada principală a insulei). În Anibare se află cea mai frumoasă plajă de pe insulă, cu nisip fin alb și inconjurată de plantații de palmieri;
Portul Anibare – un port mic în care bărcile de pescuit ale insulei își găsesc adăpost. Construit în 2001, cu ajutorul capitalei japoneze, este și zonă de scăldat;
Portul Aiwo – districtul Aiwo (de-a lungul șoselei de centură a insulei, drumul principal al insulei). Portul Aiwo servește, aproape exclusiv pentru găzduirea bărcilor de pescuit ale locuitorilor și a navelor de marfă care vin să încarce fosfatul și să aprovizioneze insula cu produse de bază, de primă necesitate;
Clădirile guvernamentale – districtul Yaren (în fâșia de teren dintre aeroport și coastă). Guvernul din Nauru are sediul în unele clădiri din districtul Yaren (ședinţele Parlamentului sunt publice şi, în general, este posibilă participarea la acestea);
Laguna Buada ( districtul Buada) – singurul corp de apă dulce din Nauru, înconjurat de vegetație luxuriantă (neobișnuită pentru insulă). Apa este prea murdară pentru înot, dar aici puteți face fotogrfii frumoase și plimbări plăcute.
De asemenea, puteți să vizitați întrega insulă (cu mașina durează aproximativ 25 de minute fără opriri, iar cu bicicleta, plimbarea va dura 2-3 ore). Inerarul (în special de-a lungul Soselei de centură a insulei) vă permite să admirați frumusețea coastei, unde roci cu corali alb – gălbui ies în evidență la suprafața oceanului.
Scufundați-vă în ocean pentru a admira frumusețea recifelor de corali și epavele celui de-al Doilea Război Mondial (bărci și avioane scufundate) sau mergeți la pescuit, în larg – (trebuie să aveți grijă că există rechini, pești și moluște otrăvitoare). Un alt pericol grav îl reprezintă curenții marini, care pot fi de intensitate puternică (poartă cu ei oameni și bărci). Este indicat să intrați în apă însoțiți de oameni experți, care știu ce să recomande și, eventual să intervină dacă este cazul.
În ceea ce privește cazarea, Nauru nu oferă cazare cu același grad de modernitate și calitate ca insulele mai mari. Hotelul Menen este cel mai mare de pe insulă – are 119 camere, o sală de conferințe cu 200 de locuri, două restaurante și găzduiește singura discotecă și singurul bar de pe insulă. În ultimii ani la supermarketul Capelle & Partner au fost disponibile unele camere dotate cu aer condiționat, TV prin satelit cu DVD player, baie privată, minibar, spălătorie și bucătărie comună.
Nu există zboruri directe care să facă legătura între Nauru și România. Există un singur aeroport situat între capitala Yaren și orașul Boe, la care se poate ajunge mai ușor din destinații precum Australia, Insulele Solomon și Fiji. Aeroportul este deservit de zboruri regulate doar de compania aeriană națională Nauru Airlines (cunoscută până în 2005 ca Air Nauru și apoi până în 2014 ca Our Airline). Nauru Airlines operează, de asemenea, servicii de marfă pentru a furniza insulei necesitățile de bază.
Nu există un sistem de transport public în Nauru – singura alternativă de deplasarepe pe insulă este închirierea unui mijloc de transport. În acest scop sunt disponibile mașini, scutere, biciclete.
Insula Nauru poate fi vizitată tot timpul anului (chiar dacă perioada care cuprinde lunile din decembrie până în februarie este foarte ploioasă), rămâne foarte cald pe tot parcursul anului. Din mai până în august este perioadacea mai bună, deoarece este puțin mai puțin sufocant.
Temperatura medie este foarte stabilă pe tot parcursul anului: minimele sunt întotdeauna în jur de 24/25 ° C , iar maximele sunt în jur de 30 ° C. Există doar o creștere cu un grad a temperaturilor diurne în lunile octombrie și noiembrie. Uneori, însă, temperatura poate ajunge în jur de 35 ° C, din noiembrie până în aprilie.