Vinul este una dintre cele mai populare băuturi din întreagă lume, o băutură care datează de mii de ani și care este asociată cu eleganța, rafinamentul și romantismul. Dar, pe lângă această imagine idilică, există multe mituri și preconcepții care învăluie acest lichid prețios.
Dicţionarul explicativ al limbii române dă o definiţie eronată, inexactă: „vin – băutură alcoolică (7 – 16 %) obţinută prinfermentarea mustului de struguri sau prin generalizare, prin fermentarea mustului altor fructe”. În primul rând, vinul, pentru a se putea numi aşa, se face numai din struguri. Băuturile obţinute din altceva decât din struguri se pot denumi, în funcție de preferințe, dar nu vin. În al doilea rând, pentru punerea băuturii în consum ca vin, ea trebuie să aibă o tărie alcoolică de minimum 8,5.% în volum.
La prima vedere, toată lumea cunoaște ceea ce este vinul. Cu toate acestea, în legătură cu noţiunea de vin se fac o sumedenie de confuzii.
Pentru a veni în sprijinul înțelegerii noțiunii de vin, Legea viei şi vinului nr. 67/1997, spune că „Vinul este băutură obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parţială a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nezdrobiţi, ori a mustului de struguri. Tăria alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mică de 8,5 % în volum”.
Tăria alcoolică maximă a vinului este în funcţie de concentraţia în zaharuri a mustului din care provine şi poate ajunge până la limita la care pot activa levurile (14-15 vol. %, foarte rar mai mult).
Vinurile destinate consumului uman trebuiesc realizate prin practici şi tratamente autorizate şi, de asemenea, trebuie să corespundă unor caracteristici stabilite prin norme tehnice şi de igienă.
Adesea se pune întrebarea dacă „cutare” vin este „vin natural” sau a fost „tratat”. Vinul este, fără îndoială, un produs al naturii, dar natura singură nu poate face numaidecât un produs de cea mai bună calitate.
Din păcate, de cele mai multe ori, strugurele sau mustul este menit ca, în mod natural, să ajungă oţet şi încă un oţet de calitate proastă. Aici este meritul şi menirea producătorului, acela ca materia primă, strugurele, să fie pusă în valoare cât mai complet, iar ştiinţa şi tehnologia zilelor noastre oferă din fericire suficiente mijloace în acest sens. Singura condiţie este aceea de a folosi numai practicile autorizate de către lege, iar legea a fost elaborată cu grija necesară pentru ca produsului vin să nu-i fie afectată în nici un fel naturaleţea.
În ultimul deceniu s-a încercat promovarea pe eticheta vinului a menţiunilor de „vin biologic” sau cea de „vin ecologic”. Există astăzi în lume, pe de o parte, tendinţa de a produce cât mai mult, folosind în acest scop îngrăşăminte şi pesticide din belşug, iar pe de altă parte, dorinţa de a produce vin fără nici un fel de „ajutoare” (îngrăşăminte, insecticide, fungicide, erbicide utilizate în vie, fortifianţi, limpezitori, antiseptici, antioxidanţi utilizaţi în cramă).
În condiţii climatice normale, nu se pot produce struguri de viţă nobilă fără a efectua, de exemplu, tratamente împotriva manei. Până în prezent, forurile internaţionale au respins propunerea promovării pe etichetele produselor menţiunea de „biologic” sau „ecologic” şi aceasta pentru a nu induce în eroare pe consumator, făcându-1 să creadă că produsele care nu au pe etichetă menţiunile respective nu ar fi „ecologice” şi în această privinţă, este valabilă invitaţia la echilibru şi, totodată, obligaţia de a respecta legea, care respinge folosirea practicilor „neecologice”.
Denumirea de „vin” trebuie să fie înscrisă pe toate sticlele cu vin care se exportă de ţările din afara Uniunii Europene în ţările din Uniunea Europeană.
Ţara de origine se va menţiona obligatoriu pe etichetele vinurilor destinate exportului indiferent de ţara în care se produce.
Denumirea de origină se înscrie sau nu potrivit reglementărilor specifice din fiecare ţară producătoare de vinuri. Conţinutul sticlelor se înscrie în ml sau în ci.
Concentraţia în alcool se exprimă în % / volum sau în grade alcoolice (°).
Numele şi adresa celui care face îmbutelierea sau a proprietarului de marcă trebuie să fie înscris pe etichetele tuturor vinurilor care se comercializează în ţările din Uniunea Europeană precum şi în alte ţări.
Nivelul calităţii este stabilit pentru vinurile din Uniunea Europeană prin sistemul cunoscut sub denumirea de “appellation controlee“, precum şi prin reglementări similare ale ţărilor care folosesc acest sistem. Din păcate acest sistem nu reflectă întotdeauna calitatea menţionată pe etichete.
Soiul este utilizat frecvent pentru a arăta provenienţa vinului. Dacă pe etichetă este menţionat un singur soi, acesta trebuie să fie de cel puţin 85 %. Dacă sunt menţionate două soiuri, cel predominant va fi înscris primul, în unele ţări, legislaţia locală nu permite înscrierea a două soiuri.
Domeniul sau podgoria de provenienţă se înscrie pe etichetă pentru a garanta că vinul respectiv este produs în exclusivitate din struguri proveniţi din domeniul respectiv. Adesea el este înlocuit cu “podgoria”. Anul recoltei se înscrie pe etichete pentru a garanta că cel puţin 85% din vinul respectiv provine din acea recoltă. Menţiunea sec sau dulce este facultativă pe etichetele de vin.alb şi obligatorie la sticlele cu vin efervescent (brut sau demisec). Timbrul fiscal se aplică de regulă pe dop, sub sau pe capsulă.
Așadar, să dăm o înțelegere mai profundă și mai completă a ceea ce este cu adevărat unul dintre cele mai fascinante lichide de pe pământ! Prin explorarea diversității vinurilor și prin cunoașterea proceselor care stau la baza producției lor, să ne bucurăm de adevăratele arome și calități ale vinului!