I. În şedinţa din data de 10 aprilie 2024, Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori, a decis:
– Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.67 alin.(3) ind.1 lit.a)-c) din Legea nr.317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii sunt neconstituţionale.
În esenţă, Curtea a reţinut că, de vreme ce prevederile art.67 alin.(3) ind.1 lit.a) şi b) din Legea nr.317/2004 impun condiţia ca judecătorii şi procurorii membri ai comisiei pentru numirea în funcţie a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare să fi funcţionat cel puţin la tribunal, rezultă că este blocată posibilitatea legală de a fi desemnaţi în componenţa comisiei de concurs menţionate atât pentru judecătorii/procurorii care sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi au rang de judecătorie/parchet de pe lângă judecătorie, cât şi pentru cei care au rang de tribunal sau curte de apel, dar nu au funcţionat efectiv la acele instanţe.
Se creează aşadar o diferenţiere nejustificată între membrii Consiliului Superior al Magistraturii, incompatibilă cu prevederile art.16 şi ale art.133 alin.(3) din Legea fundamentală.
Totodată, Curtea a constatat că sunt neconstituţionale şi prevederile art.67 alin.(3) ind.1 lit.c) din Legea nr.317/2004, care stabilesc că în componenţa comisiei amintite intră şi un membru al Consiliului Superior al Magistraturii reprezentant al societăţii civile, fiind contrare art.133 alin.(2) lit.b) teza a doua din Constituţie, care prevede în mod explicit faptul că cei 2 reprezentanţi ai societăţii civile membri ai Consiliului Superior al Magistraturii participă numai la lucrările în plen.
Curtea a constatat şi neconstituţionalitatea modului de alcătuire a comisiei analizate din perspectiva faptului că membrii acesteia participă şi la şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul căreia se ia în discuţie validarea rezultatelor concursului, astfel cum acestea au fost stabilite de comisia de concurs, întrucât se ajunge la situaţia în care cei 5 membri ai comisiei de concurs analizează rezultatul propriei lor activităţi desfăşurate în cadrul comisiei de concurs, ceea ce contravine art.1 alin.(5) din Constituţie care consacră obligativitatea respectării legilor şi care implică şi o verificare imparţială a respectării acestora.
– Cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii sunt neconstituţionale.
În esenţă, Curtea a constatat că, urmare a modificărilor legislative aduse Codului Muncii prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2021 – act normativ în prezent abrogat prin Legea nr.275/2022 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii -, angajaţii microîntreprinderilor au fost lipsiţi, în mod nejustificat şi discriminatoriu, atât de dreptul de a fi informaţi cu privire la atribuţiile înscrise în fişa postului, cât şi de dreptul de a fi consultaţi la întocmirea regulamentului intern, ceea ce contravine drepturilor fundamentale la măsuri de protecţie socială a muncii, garantate de art.41 alin.(2) din Constituţie.
– Cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.2 alin.(5) din Legea nr.340/2009, potrivit căreia soluţionarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se realizează „fără citarea părţilor” este neconstituţională.
În esenţă, Curtea a reţinut că soluţionarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene doar cu participarea procurorului plasează celelalte părţi într-o poziţie dezavantajoasă faţă de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, acestea nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror şi la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la procedura supusă judecăţii.
Curtea a reţinut că, în materie penală, principiul contradictorialităţii, garanţie a procesului echitabil, presupune că, atât partea, cât şi procurorul trebuie să beneficieze de posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a formula observaţii referitoare la toate probele prezentate şi/sau la susţinerile celeilalte părţi.
În consecinţă, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.2 alin.(5) din Legea nr.340/2009, potrivit căreia soluţionarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se realizează „fără citarea părţilor”, este neconstituţională, întrucât încalcă art.21 alin.(3) din Legea fundamentală.
*
Deciziile sunt definitive şi general obligatorii.
Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
II. Totodată, Curtea Constituţională a amânat pentru data de 28 mai 2024:
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii – martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria
Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de
suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr.341/2004, obiecţie formulată de Preşedintele României;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, obiecţie formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.
Comunicat de presă – Curtea Constituţională a României