Abandonul școlar în România a scăzut față de nivelul înregistrat în urmă cu un deceniu, dar țara noastră continuă să se numere printre statele europene cu cele mai mari probleme în acest domeniu. În spatele procentelor sunt copii care lipsesc tot mai des de la ore, adolescenți care nu își continuă studiile și familii pentru care educația vine la pachet cu dificultăți financiare.
Nu toți renunță la școală din lipsă de interes. Pentru unii, drumul până la clasă este prea lung, pentru alții, cheltuielile sunt greu de suportat. Iar când problemele se adună, revenirea în sistemul de educație devine tot mai dificilă.
Abandonul școlar în România: ce arată cifrele
Potrivit raportului Comisiei Europene Education and Training Monitor 2025, rata părăsirii timpurii a educației în România a fost de 16,8% în 2024, comparativ cu 9,4% la nivelul Uniunii Europene. În 2015, indicatorul României era de 19,1%.
Datele arată că s-au înregistrat progrese, însă ritmul schimbării rămâne lent. Diferența față de media europeană este considerabilă, iar reducerea ei presupune măsuri care să ajungă efectiv la elevii aflați în situații vulnerabile.
Trebuie făcută și o distincție importantă: părăsirea timpurie a educației, măsurată în cazul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani, nu este același lucru cu abandonul școlar raportat administrativ. Ambii indicatori ajută însă la înțelegerea dificultăților cu care se confruntă sistemul de educație.
Abandonul școlar în România, legat de sărăcie și de diferențele dintre sate și orașe
Pentru multe familii, costurile asociate școlii pot deveni o povară. Transportul, rechizitele, hainele și accesul la internet înseamnă cheltuieli care nu sunt ușor de acoperit atunci când veniturile sunt mici.
În mediul rural, situația poate fi și mai complicată. Distanțele mari până la școală, lipsa unor mijloace de transport convenabile și posibilitățile limitate de a continua studiile după gimnaziu îi pot descuraja pe elevi.
O analiză a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că, în 2023, rata părăsirii timpurii a educației în mediul rural din România a ajuns la 27,5%. Diferențele dintre comunități arată că șansele unui copil depind încă prea mult de locul în care se naște și de resursele familiei.
Există și alte cauze: rezultatele slabe, absențele repetate, lipsa sprijinului din partea adulților sau nevoia unor adolescenți de a munci pentru a-și ajuta familia. De multe ori, renunțarea la școală nu se produce dintr-odată, ci după o perioadă în care problemele sunt ignorate.
Abandonul școlar în România: ce soluții pot face diferența
Ajutoarele financiare, transportul școlar, mesele oferite elevilor și programele de recuperare pot contribui la reducerea abandonului. La fel de important este ca profesorii și părinții să observe din timp schimbările de comportament și absențele tot mai dese.
Un elev care începe să lipsească frecvent are nevoie de sprijin înainte să ajungă în punctul în care nu mai vrea sau nu mai poate să revină la ore. Uneori, o intervenție la timp poate schimba întregul parcurs școlar.
Consecințele depășesc cu mult anii de școală. Fără studii suficiente sau o calificare, tinerii pot avea mai puține șanse să găsească un loc de muncă stabil și bine plătit. În timp, riscul este ca dificultățile financiare să se transmită de la o generație la alta.
România a făcut pași înainte, dar cifrele arată că problema este departe de a fi rezolvată. Un copil nu ar trebui să renunțe la educație pentru că familia nu își permite costurile școlii sau pentru că nimeni nu observă că începe să rămână în urmă. Aici se măsoară, de fapt, succesul măsurilor împotriva abandonului școlar: în numărul copiilor care reușesc să își continue studiile și să aibă mai multe opțiuni pentru viitor.