I. În şedinţa din data de 11 iulie 2024, Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, a decis:
– Cu unanimitate de voturi,
1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2014 cu referire la art.I pct.10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2014 [cu referire la art.5 alin.(5) din Legea nr.341/2004, cu modificările şi completările ulterioare] care exclude formularea şi transmiterea de propuneri către Preşedintele României pentru conferirea Ordinului „Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989”, precum şi cu referire la dispoziţiile art.I pct.17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2014 [cu referire la art.9 ind.2 alin.(8) din Legea nr.341/2004] sunt neconstituţionale.
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2014 cu referire la dispoziţiile art.I pct.7, 8, 10, 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2014, [cu referire la art.4, 4 ind.1, 5 alin.(1)-(4), (6) şi (7) şi art. 9 ind.2 alin.(4) şi (5) din Legea nr.341/2004, cu modificările şi completările ulterioare] sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
În esenţă, Curtea a reţinut că mecanismul juridic de conferire a Ordinului „Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989”, de către Preşedintele României, este nefuncţional în prezent întrucât a fost eliminată din fondul activ al legislaţiei reglementarea subiectului de drept care să formuleze şi să transmită Preşedintelui României propunerile de conferire a Ordinului antereferit. Această eliminare nu întruneşte exigenţele de calitate a legii şi încalcă atribuţia constituţională a Preşedintelui României de a conferi decoraţii, fiind contrară art.1 alin.(5), art.80 şi art.94 lit.a) din Constituţie.
De asemenea, Curtea a constatat că soluţia legislativă referitoare la ordinea etapelor procedurale ce trebuie urmate pentru acordarea calităţii şi, ulterior, eventual, a titlului de Luptător cu Rol Determinant, precum şi în cazul retragerii acestei calităţi,
respectiv a titlului încalcă exigenţele constituţionale ale calităţii legii. Totodată, norma creează confuzie în privinţa efectelor juridice ale actelor administrative emise în procedura administrativă reglementată la art. 9 ind.2 din lege şi este de natură a afecta exercitarea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a conferi titluri de onoare.
Cu privire la acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, Curtea a reţinut că certificatul de Luptător cu Rol Determinant eliberat de Secretariatul de Stat, ca urmare a admiterii cererii formulate de solicitant, este un act administrativ cu caracter individual care atestă o calitate pentru acordarea unor beneficii materiale de rang legal, fiind „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi”. În acelaşi timp, certificatul eliberat conferă beneficiarului vocaţia atribuirii titlului
onorific de Luptător cu Rol Determinant, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea Secretariatului de Stat.
Potrivit art.94 lit.a) şi art.100 din Constituţie, Preşedintele României are opţiunea de a decide conferirea prin decret, a acestui titlu, ca semn de recunoştinţă a statului faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, cu condiţia admiterii în prealabil, a cererii pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant. În cazul anulării certificatului sau retragerii prin act administrativ a calităţii de Luptător cu Rol Determinant, Secretariatul de Stat propune Preşedintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Curtea a reţinut că, atât timp cât în ordinea juridică nu mai subzistă calitatea acordată prin certificat, Preşedintele are obligaţia de a retrage titlul acordat exclusiv în temeiul acestei calităţi, prin emiterea unui decret.
– Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de 54 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi deputaţi neafiliaţi şi a constatat că dispoziţiile Legii privind protecţia consumatorilor cu privire la costul total al creditării şi la cesiunea de creanţe, în ansamblul său, şi, în mod special, dispoziţiile art.1, art.2 lit.b), art.6, art.10 alin.(1) şi ale art.12 din aceeaşi lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
În esenţă, Curtea a reţinut următoarele:
– Legea criticată respectă principiul constituţional al bicameralismului, întrucât nu există nici deosebiri majore de conţinut juridic şi nici o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.
– Legiuitorul are competenţa de a reglementa un regim juridic diferit de dreptul comun în privinţa cesiunii de creanţă realizate în beneficiul unui cesionar I.F.N., având în vedere că se impune susţinerea unei categorii vulnerabile de consumatori. Totodată,
legiuitorul dispune de libertatea de a aprecia dacă, într-un anumit moment, se impun măsuri de protecţie a consumatorilor, chiar dacă în acest mod se creează o situaţie diferită în raport cu consumatorii de servicii financiare bancare.
– În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a principiului neretroactivităţii legii, prevăzut la art.15 alin.(1) din Constituţie, Curtea a reţinut că principiul pacta sunt servanda poate fi supus unor atenuări impuse de situaţii ce intervin pe parcursul executării contractului, situaţii care nu au putut fi avute în vedere la încheierea acestuia şi care pun una dintre părţile din contract în situaţia de a nu-şi mai putea onora obligaţiile contractuale.
– Curtea a mai reţinut că dreptul de proprietate al instituţiilor financiare nebancare nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate, dispoziţiile criticate fiind conform prevederilor art.44 din Constituţie.
– De asemenea, entităţile care desfăşoară activităţi de recuperare a creditelor se pot adresa instanţelor judecătoreşti, potrivit dreptului comun, pentru soluţionarea oricăror acţiuni (plângeri) referitoare la realizarea creanţelor lor, fiindu-le asigurat, în
acest fel, accesul liber la justiţie.
– Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art.8 alin.(3)-(10) din legea criticată prevăd posibilitatea adaptării judiciare a tuturor contractelor de credit reglementate prin aceeaşi lege, motiv pentru care prevederile legale criticate respectă exigenţele impuse
de Curtea Constituţională prin Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016, par.116, fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art.147.
Deciziile sunt definitive şi general obligatorii.
Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
II. De asemenea, Curtea Constituţională a amânat pentru data de 17 septembrie 2024:
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, obiecţie formulată de 43 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi de 13 deputaţi neafiliaţi;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, obiecţie formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a art.II al Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi pentru modificarea art.451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, obiecţie formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcţiile aferente din domeniul public al statului şi din administrarea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara în domeniul privat al statului şi succesiv în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, judeţul Timiş şi transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, obiecţie formulată de Preşedintele României;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, obiecţie formulată de Preşedintele României.
Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale