Seborga este un oraș situat în regiunea Liguria – Italia(nu
departe de granița cu Franța) care ascunde o istorie milenară, fascinantă
ce pare să dateze din anul 2000 î.Hr., însă, primele urme de așezări dateză din
secolul al V-lea î.Hr. C. când, se pare că raidurile piraţilor au determinat
populațiile de coastă să se refugieze în această zonă.
Istoria acestui teritoriu este legată de cuceririle care
au caracterizat fiecare epocă – de la romani, la ostrogoti, la bizantini si
imperiul carolingian.
Seborga a avut o importanță istorică considerabilă între
954 și 1729 când s-a ridicat la rangul de principat. După această dată a fost
vândut de călugări lui Vittorio Amedeo al II-lea de Savoia.
Așadar, cunoscut în trecut ca Principatul de Seborga, acest orășel este astăzi o mică perlă a istoriei și culturii, un loc în care trecutul și prezentul coexistă armonios.
Particularitatea sa constă în istoria sa modernă în care “își
revendică independența”, acesta este motivul pentru care cetățenii își aleg un
prinț, bat o monedă folosită local (Luigino) și plăcuțe de înmatriculare pentru
mașini (chiar dacă nu au valoare legală).
Cu tradițiile sale străvechi, farmecul instituțiilor și o
comunitate unită, Seborga continuă să-și spună povestea sa și în vremurile
recente care fascinează turiștii din întreaga lume. La 14 mai 1963, cetățenii
l-au ales prinț pe Giorgio Carbone, iar steagul, deviza și stema suverană au
fost astfel readuse la modă. Ulterior, a fost ales un guvern constitutiv,
Consiliul de Coroană și au fost aprobate Statutele Generale și Regulamentele. După
decesul lui Giorgio Carbone(25 noiembrie 2009), în 2010, Marcello
Menegatto a fost ales Principe de
Saborga, iar din 2019, Nina Menegatto, care este actuala Prințesă de Seborga.
În prezent, în micul Principat trăiesc aproximativ 300 de
locuitori care sunt foarte legați de tradițiile locale ce sunt dedicate în
principal agriculturii și turismului.
Printre cele mai interesante atracții se numără:
Vittoria Delfanti Belvedere – o piata
sugestiva cu vedere panoramica, decorată cu steagurile Seborgei si un post de
santinelă, împreuna cu un mic tun. De aici, puteți ajunge la Grădinile
Gemellaggio, simbol al uniunii dintre Seborga și L’Escarène;
Biserica San Martino – această mică
bijuterie a arhitecturii liguriene a fost
proiectată de arhitectul genovez Arturo Fieschi și construită în 1615 în
stil baroc. În curtea bisericii, chiar
în fața acesteia se poate observa Crucea Ordinului Cavalerilor Templieri, realizată
cu pietre mici și vizibile. În interior se află opere de artă precum altarul
principal dedicat Sfântului Martin din Tours;
Belvedere Guido Seborga –un loc dedicat
poetului și artistului Guido Seborga ce oferă o priveliște uluitoare asupra
coastei Liguriei și a Rivierei Franceze;
Închisorile antice –aceste închisori
spun o poveste veche de o mie de ani legată de justiție în epoca medievală. Cei
vinovați de crime grave au fost închiși aici, sub puterea Prinților Abației. În
interior se află o băncuță și câteva lanțuri ruginite datând de câteva secole;
Palazzo dei Monaci (Palatul
Călugărilor)– clădirea, care are
o structură medievală clasică ( cu un portic sub care se află o mică sursă de
apă potabilă) a fost sediul guvernului Principilor-Abați care au
guvernat Seborga timp de aproximativ 6 secole. Ulterior acestei perioade a găzduit școlile și în cele
din urmă Monetăria Statului unde Prințul George I a bătut moneda principatului
– Luiginio. (Moneda a fost emisă pentru prima dată în 1666 de călugării Abației
din Lerins, pe atunci conducători ai teritoriului, și a fost numită în onoarea
prințului Ludovic I de Monaco). Pe fațada clădirii sunt vizibile stema
principatului și însemnele acesteia;
Cappella di San Bernardo il Vecchio(Capela
Sf. Bernard cel Bătrân)- situată la intrarea în oraș, are o mare importanță deoarece leagă istoria Seborgei de cea a
Cavalerilor Templieri și în special de Bernardo di Chiaravalle care a numit
aici primii Cavaleri. În interior se păstrează perfect fresce spectaculoase și
importante opere de artă. Sfântul Bernard este patronul micului Principat și se
sărbătorește la 20 august, ocazie cu care Principesa și cavalerii defilează în uniformă
creând un moment foarte sugestiv care vă întoarce în timp. Centrul sărbătorilor
religioase este, desigur Capela San Bernardo cel Bătrân;
Muzeul Instrumentelor Muzicale – acest muzeu a
fost creat de Giuliano Fogliarino, care
de-a lungul anilor a colecționat nenumărate instrumente muzicale de cele mai
bizare forme. În interior puteți admira peste 130 de instrumente realizate din
1700 până în prezent;
Piazza della Libertà (Piața
Libertății)– este piața principală a orașului unde găsiți magazine de
suveniruri și o hartă utilă pentru
orientare. De aici puteți coborî spre primărie și vechea Porta del Sole;
Cristelnita antică sau pestera din
Seborga – cufundata între măslini, într-o zonă privată, această peșteră a carei
intrare este sapată în stancă, indica
faptul ca a fost folosită drept cristelniță de către calugării care locuiau în
micul Principat. De asemenea, această peșteră antică este legată și de
călugării templieri, despre care se crede că au folosit acest loc pentru
riturile lor de purificare și inițiere;
Fattoria didattica e agriturismo Monaci Templari –
această fermă educațională se află în
vechile ferme deținute cândva de călugării templieri, iar în cadrul
proprietății se găsește cristelnița antică menționată mai sus, folosită pentru
ritualurile monahale. Pe lângă producția de produse ecologice și mimoză, ferma este
cunoscută pentru că a redescoperit o varietate străveche de roșii tipice din
Seborga – „Pomodoro Nero di Seborga”( roșii negre de Seborga). În interior există
și o mică fermă educațională unde copiii, și un numai pot învăța despre animale
și pot vedea cum are loc producția agricolă tipică zonei.
Între lunile februarie și martie, Seborga este îmbrăcată
în galben intens odată cu înflorirea
spectaculoasă a mimozei – floarea simbolică a Zilei Internaționale a Femeii.
Principatul se numără printre cei mai mari producători ai acestei plante, a
cărei cultivare este favorizată de clima blândă și terenul deluros.
În ceea ce privește gastronomia, Seborga a fost
dintotdeauna o răscruce de culturi, iar bucătăria sa a reunit trăsăturile
caracteristice fiecăreia dintre ele într-o reinterpretare originală.
Datorită poziției sale geografice și a climei blânde
prezentă tot timpul anului, îi permite cultivarea tuturor tipurilor de plante legume și fructe. Aici se cultivă în special
vinete, eșalotă (ceapă franțuzească) și fasole, iar printre fructe se numără căpșunile,
caisele și arahidele din care locuitorii obțin în primul rând un ulei foarte
gustos care este exportat în toată lumea.
Solul permite, de asemenea, creșterea unei anumite
ierburi, care este hrana preferată pentru muflón (numit și oaie sălbatică
europeană) a cărei carne este gătită în
multe feluri, iar laptele său este folosit pentru a face brânzeturi, smântână
(folosită la multe preparate tradiționale) și deserturi delicioase.
Un alt aliment de bază al acestei bucatării este tonul –
Seborga este aprovizionată cu cantitati mari de ton, de o calitate foarte bună.
Multe dintre rețete datează de pe vremea prințului Oleb (1276-1361) căruia îi plăcea
să gătească în special tortelli umpluți cu mămăligă, muflonul marinat cu hamsii
și budincă fierbinte de lapte și căpșuni.
Printre alte feluri de mâncare se numără: coniglio alla seborghina (iepure)
cu mămăligă – felul de mâncare emblematic al orașului, salată cu roșii negre de
Seborga (o legumă rară, cu o aromă foarte dulce) asezonată cu ulei de măsline
extravirgin local – Taggiasca, carpaccio de muflon cu fulgi de arahide, ciorba
de porumbel, cordon
bleu de ton, chiftelele de muflon, piept
de muflon fript umplut cu ton si caise, cavatappi cu ragù de muflon, ton și
fasole, lasagna cu ton și arahide, toate
acestea însoțite de un pahar generos de vin Rossese sau Vermentino, tipice
zonei înconjurătoare. Ca și desert există biscuiții moi, produși local, în
diverse arome, de la citrice la castane.
Cât privește cazarea, în Seborga nu există hoteluri, dar pentru
a experimenta un sejur în liniște și relaxare absolută, puteți alege între mici
pensiuni, sau apartamente. Dacă sunteți în căutarea unui hotel sau cazare care
să ofere mai multe servicii puteți căuta în Bordighera care se află la aproximativ 11 km.
Pentru a ajunge la Seborga puteți lua un zbor până la
Genova și de acolo să continuați călătoria cu trenul, autobuzul, taxiul sau cu o mașină de închiriat. Distanța rutieră
dintre Genova și Seborga este de 160.8
km.
O altă variantă ar fi să luați un zbor până la aeroportul
din Nisa(de pe coasta de Azur). Distanța rutieră dintre Nisa și Seborga este de 49.4 km. Există servicii de autobuz cu plecare de la Nisa și sosire la
Seborga prin San Remo.