Migingo este o mică insulă situată în mijlocul lacului Victoria (cel mai mare lac african) care se întinde pe teritoriile a trei state: Kenya, Uganda și Tanzania.
Insula, a cărei suprafață măsoară doar 2000 de metri pătrați găzduiește în jur de 500 de persoane, atrase de posibilitatea de a pescui.
Având în vedere suprafața foarte mică a insulei, calculul densității populației se dovedește a fi un adevărat record – 65 de mii de locuitori pe km pătrat.
Nu este vorba de o destinație turistică, ci de o mică fâșie de pământ stâncos amplasată în inima Africii,este atât de mică încât nici nu apare pe unele hărți, și totuși este cea mai populată din lume unde oamenii trăiesc înghesuiți în niște barăci construite din lemn și tablă.
În anii 1950 englezii au făcut un experiment și au introdus pești în apele bogate ale lacului Victoria, printre care și bibanul de Nil – un pește foarte prețuit în restaurantele occidentale (exemplarele mici cântăresc în jur de 10 kilograme, cele mai mari ajungând la 200 kg).
Din acest motiv, în 1991 primii care s-au mutat pe insulă au fost doi pescari, Dalmas Tembo și George Kibebe. Pe atunci era un loc sălbatic plin de buruieni în care își făceau veacul păsări de pradă și șerpi. Cei doi pescari s-au gândit să construiască o baracă pentru a putea naviga confortabil în fiecare dimineață, ajungând primii la prețiosul pește.
Datorită apelor foarte bogate și mânați de câștigul rapid de bani, insula a atras în 2004 și alți pescari din Kenya, Uganda și puțini din Tanzania, care de atunci își dispută spațiul.
Bibanul s-a reprodus foarte bine în lacul Victoria și de aceea, abundența peștilor și proprietatea incertă a apelor din jurul insulei au atras și pirații din toate părțile, care în mai multe cazuri i-au atacat pe pescari.
Astăzi, s-a redus semnificativ din cauza pescuitului excesiv și necontrolat, peștele fiind mai abundent doar într-o zonă a lacului.
Chiar și așa, din punct de vedere economic, pescuitul de biban continuă să fie foarte profitabil, un pescar de pe insulă poate câștiga până la 200 – 300 de euro într-o singură zi ( de trei ori mai mult decât câștigă pescarii care locuiesc pe continent într-o lună de muncă).
Insula, deși mică, este împărțită în două părți, una în care populația este kenyană, iar cealaltă unde populația este ugandeză( fiecare dintre cele două comunități are chiar proprii reprezentanți și propria „formă de guvernare”.
Uganda a fost prima care a trimis câțiva polițiști la Migingo pentru a prelua controlul și pentru a impune taxe pe pescuit, după care guvernul kenyan a intervenit în apărarea pescarilor săi, care au făcut plângeri că sunt taxați în apele lor și, în unele cazuri, dați afară din insulă. După acel momnet, ambele țări au revendicat proprietatea asupra insulei și dreptul de a pescui în apele din jurul acesteia. Tensiunile au atins apogeul în 2009, când cele două țări au decis să creeze o comisie mixtă pentru a stabili cine deține insula Migingo, pe baza unor documente teritoriale din anii 1926, dar nu au ajuns la o concluzie definitivă, iar insula a fost gestionată de ambele țări. În acest fel a rezultat faptul că Migingo trebuie să plătească impozite ambelor guverne.
Puţinul teritoriu disponibil de pe insulă este ocupat în întregime de colibele dărăpănate, prin mijlocul cărora trece un fel de stradă principală. Aici nu există nicio școală, iar copiii sunt lăsați în voia lor, în schimb există câteva magazine mici, o farmacie, baruri, bordeluri o frizerie și un loc pentru cazare (niște camere cu o saltea subțire pe jos și nimic altceva) pentru vizitatorii ocazionali care nu se pot întoarce pe continent înainte de lăsarea întunericului. Oamneii de aici interzic stăinilor să rămână mai mult de 24 de ore pe insulă.
Cea mai mare baracă este o cârciumă unde oamenii din cele două etnii se amestecă liber pentru a vedea un meci de fotbal la tv, pentru că, Migingo are și curent electric si conexiune la internet.
Odată ajuns pe stâncă, priveliștea nu este tocmai edificatoare. Pe străzile extrem de înguste este mizerie și sunt pline de obiecte aruncate la întâmplare, rufe agățate la uscat, echipamente de pescuit sau oameni care stau întinși pe pământ.
La doar 200 de metri de Migingo se află o altă insulă (încă nelocuită) – Usingeng, care ar putea ajuta cu ușurință la rezolvarea disputei și la eliberarea isulei Migingo de supraaglomerare. Dar nimeni nu vrea să locuiască acolo, deoarece localnicii cred că este bântuită de Tuck – un spirit foarte periculos .
Cine dorește să ajungă de pe continent pe insula Migingo trebuie să închirieze o barcă dintr-un oraș de coastă din Kenya, a cărei călătorie durează două ore.