I. În şedinţa din data de 29 octombrie 2024, Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, a decis:
– Cu unanimitate de voturi în privinţa art.72 lit.a) şi g) şi art.77 din Legea acvaculturii şi cu majoritate de voturi în privinţa art.30 alin.(1) din Legea acvaculturii,
1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi a constatat că dispoziţiile art.77 din Legea acvaculturii sunt neconstituţionale.
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.30 alin.(1) şi art.72 lit.a) şi g) din Legea acvaculturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
În esenţă, Curtea a reţinut că Parlamentul a adoptat Legea acvaculturii în procedura de reexaminare, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr.19/2023. În această procedură, Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a introdus în cuprinsul legii un nou articol (art.77) cu nesocotirea limitelor reexaminării rezultate din Decizia nr.19/2023, încălcându-se, astfel, prevederile art.147 alin.(2) şi (4) din Constituţie cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
– Cu unanimitate, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că este neconstituţională Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2023 privind unele măsuri pentru raportarea arieratelor de către instituţiile publice şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările şi completările ulterioare.
În esenţă, Curtea a reţinut că legea criticată încalcă principiul bicameralismului prevăzut de art.61 alin.(2) şi art.75 alin.(1) din Constituţie, întrucât există deosebiri majore de conţinut juridic şi de configuraţie între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.
– Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.1 şi ale art.II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
În esenţă, Curtea a reţinut că legiuitorul, conform politicii sale penale, a adoptat o normă de incriminare a unei fapte asimilate celei de evadare, constând în sustragerea persoanei de la punerea în executare a mandatului de executare, prin trecerea a 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei. Totodată, prevederile art.II din legea criticată nu încalcă principiul neretroactivităţii, întrucât reglementează în domeniul propriu de aplicare a legii, respectiv de la data intrării sale în vigoare.
– Cu unanimitate de voturi, respectiv majoritate de voturi în cazul a trei prevederi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că dispoziţiile legale criticate din Legea pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
În esenţă, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, necontravenind prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5). Caracterul general al prevederilor în materie de cetăţenie reflectă marja largă de apreciere a statului în procesul de acordare a cetăţeniei, fiind o expresie a dreptului suveran al legiuitorului de a stabili condiţiile pe care le impune solicitanţilor în vederea obţinerii cetăţeniei române. Evaluarea concretă, calitativă şi cantitativă, a îndeplinirii acestor condiţii este de competenţa Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, în cadrul căreia Comisia pentru cetăţenie are atribuţia de verificare a îndeplinirii condiţiilor necesare pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la cetăţenia română, soluţiile pronunţate de aceasta putând fi supuse controlului judecătoresc.
De asemenea, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.16 din legea analizată cu referire la art.151 alin.(5) lit.b) din Legea nr.21/1991, Curtea a constatat că distincţia între două categorii de solicitanţi ai redobândirii cetăţeniei române, după criteriul vârstei, cu privire la împrejurările în care se verifică în persoana acestora îndeplinirea unei condiţii, are o justificare obiectivă şi rezonabilă, urmăreşte un scop legitim, cu respectarea raportului de proporţionalitate între acesta şi mijloacele utilizate pentru atingerea lui, fiind, aşadar în acord cu dispoziţiile art.4 alin.(2), art.16 alin.(1) şi art.53 din Constituţie.
Totodată, Curtea a reţinut că excepţia instituită la art.I pct. 41 din legea criticată, cu referire la art.372 alin. (2) din Legea nr.21/1991, vizând neaplicarea instituţiilor suspendării şi întreruperii, nici chiar în caz de forţă majoră, în privinţa unor termene de procedură expres reglementate în cuprinsul Legii nr.21/1991, nu încalcă prevederile art.1 alin.(3) din Constituţie. În cazul normei criticate, persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române ori de renunţare la cetăţenia română pentru depăşirea termenelor legale, au posibilitatea să formuleze o nouă cerere, în condiţiile legii.
– Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi deputaţi neafiliaţi şi a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.116/2023 privind unele măsuri pentru gestionarea şi evidenţierea veniturilor curente ale bugetului public prin implementarea unor proiecte de digitalizare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.116/2023, în ansamblul său, precum şi, în special, dispoziţiile art.1-8 din această ordonanţă de urgenţă, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
În esenţă, din perspectiva criticilor extrinseci formulate, ţinând cont că problemele de combatere şi de reducere a fenomenului de evaziune fiscală vizează interesul public şi strategic al României şi având în vedere urgenţa obţinerii veniturilor suplimentare pentru asigurarea sustenabilităţii bugetului de stat pentru anul 2024, pentru gestionarea fondurilor europene şi implementarea proiectelor de infrastructură, Curtea a constatat că toate acestea au constituit o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, ceea ce a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă. De asemenea, având în vedere faptul că urgenţa reglementării a fost motivată corespunzător şi luând în considerare faptul că digitalizarea administraţiei fiscale reprezintă un obiectiv strategic imediat şi urgent, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile art.115 alin.(4) din Constituţie.
Totodată, din perspectiva criticilor intrinseci formulate, Curtea a constatat netemeinicia acestora.
II. De asemenea, Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că este neconstituţională sintagma „şi pentru care decizia de admitere, de către agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, nu a fost emisă până la această dată” din cuprinsul art.II din Legea nr.89/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri privind recuperarea debitelor reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului.
În esenţă, Curtea a reţinut că sintagma legală analizată contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Constituţie, fiind discriminatorie, întrucât creează un tratament juridic diferit cu privire la persoanele care au depus cereri de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului anterior intrării în vigoare a Legii nr.89/2019.
Deciziile sunt definitive şi general obligatorii.
Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
III. În aceeaşi şedinţă, Curtea Constituţională, în cadrul atribuţiei privind respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României, în urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, a respins contestaţia formulată de doamna Doina Elena Noghin împotriva neînregistrării candidaturii sale la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024.
Hotărârea este definitivă şi se comunică Biroului Electoral Central. Argumentele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul hotărârii, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
IV. Totodată, Curtea Constituţională a amânat:
* pentru data de 5 noiembrie 2024
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, obiecţie formulată de 43 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi de 13 deputaţi neafiliaţi;
* pentru data de 21 noiembrie 2024
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art.24 alin.(3) din Legea fondului funciar nr.18/1991, obiecţie formulată de Preşedintele României;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a art.II al Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi pentru modificarea art.451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, obiecţie formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcţiile aferente din domeniul public al statului şi din administrarea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara în domeniul privat al statului şi succesiv în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, judeţul Timiş şi transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, obiecţie formulată de Preşedintele României;
– Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, obiecţie formulată de Preşedintele României.
Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale