Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă marţi, 28 martie 2023, de la ora 18.00, la Sala Tancred Bănăţeanu, la vernisajul expoziţiei 1907. Noi vrem pământ.
„1907” este un „fulger” care luminează şi revelează întreaga societate românească, o descărcare de tensiune şi de energie care va pune întreaga elită politică şi intelectuală în faţa unei explozii sociale şi politice fără precedent. Răscoala va fi considerată, de altfel, ca fiind un pericol existenţial pentru statul român, ceea ce va şi duce la o politică de represiune drastică, umbrită, pe alocuri, de acte de violenţă extremă şi iraţională, care vor răspunde în oglindă violenţei iraţionale a izbucnirii revoltei ţărăneşti. Carol I însuşi îi va spune lui Alexandru Marghiloman, într-o discuţie avută în 22 martie 1907: „Toată România trebuie refăcută, căci totul s-a înecat”.
Răscoala este un revelator al feţei nevăzute a societăţii, al tensiunilor şi al problemelor insolubile ale unei clase care nu se bucura atunci nici de reprezentare politică, nici de discurs public, nici de vreo imagine publică. Ţăranul era un actor mut al propriei drame. Răscoala zguduie societatea românească şi are darul de a pune faţă în faţă actori sociali care altfel erau invizibili unii altora. Chestiunea ţărănească redevine atunci presantă şi de neocolit.
Mişcarea ţăranilor a reprezentat, de asemenea, un eveniment epocal în istoria socială, politică şi constituţională a statului român. Practic, se poate spune că, dacă din punctul de vedere al arhitecturii moderne a statului român, lucrurile fuseseră complet redesenate pe parcursul a cei peste 50 de ani de după Unirea Principatelor de la 1859, din punct de vedere social însă, al etern discutatei „chestiuni agrare”, situaţia era, fără îndoială, nerezolvată, mereu tensionată.
Ion Luca Caragiale scria în celebrul său articol din Die Zeit, „1907 din primăvară până-n toamnă”, o teribilă diatribă: „Zilele acestea se deschide Parlamentul (am arătat mai sus de unde derivă aşa numita reprezentaţiune naţională), ales în urma straşnicei represiuni a răscoalelor, să avizeze asupra răului de care s-a dovedit în destul cât sufere ţara.
După cele ce vedem până în ultimele momente, toţi bărbaţii noştri de Stat, dela nulităţi până la somităţi, precum şi toată presa noastră, urmează a crede că la noi n-ar fi vorba decât de o chestiune economică – adică ţara n-ar avea alte nevoi decât economice; nu i-ar mai lipsi Statului nostru, ca să-i meargă perfect de bine, decât nişte reforme economice… În adevăr, lucru de mirare ! Cum nu văd oamenii că mai mare amăgire nu se poate?… Cine ar putea tăgădui importanţa chestiunilor economice ? Dar de asta mai e vorba acum?
Oricâte reforme s-ar face în această direcţie, unele mai ingenioase sau mai simpliste, mai mult sau mai puţin originale, decât altele – toate vor fi doar nişte paliative. Răul de care sufere ţara va rămânea, cum am mai spus, şi va coace cu cât mai acoperit cu atât mai adânc Ţara are nevoie de o fundamentală reformă politică. Ba, ceva mai mult: cu cât pentru moment starea intereselor materiale i se va îmbunătăţi, cu cât echilibrul acestora se va repara provizoriu, cu atât nevoile mentale şi morale vor deveni mai imperioase şi deci mai violent strigătoare; – fiindcă tot răul vine numai şi numai de la falsa alcătuire politică, ce nu se mai poate ţinea astăzi în picioare – de la deplorabila noastră sistemă oligarhică, fără restrângere de număr, fără limite de ranguri, fără raţiune istorică, fără tradiţie şi fără posibilitatea de a şi le crea măcar cu timpul; având pentru viaţa publică, pentru interesele generale ale Statului, toate păcatele oligarhiilor senile şi putrede şi neavând vreunul dintre meritele oligarhiilor voinice şi sănătoase.”
Prin expoziţia 1907. Noi vrem pământ, Muzeul Ţăranului îşi propune astfel o privire retrospectivă obiectivă şi multiplu focalizată care să readucă, în peisajul cultural naţional, atenţia asupra acestor evenimente, asupra importanţei lor, asupra caracterului lor tragic pentru întreaga societate românească. Ţărănimea, văzută mereu ca o „mare mută”, izbucneşte exploziv în istoria fericită a Regatului României, care tocmai aniversase 40 de ani de domnie a regelui Carol I, sfâşiind tabloul edulcorat al unei epoci care era, indiscutabil, o epocă de dezvoltare şi de consolidare a României. Expoziţia va avea un discurs menit să dea imaginea tuturor actorilor implicaţi ai epocii, să releve mizele politice, sociale şi economice, să ofere un parcurs al evenimentelor, al discursurilor şi al vocilor distincte, al opiniilor şi al imaginilor despre eveniment.
Expoziţia va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănăţeanu, până la 14 mai 2023, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Lunea şi sărbătorile legale este închis.
Preţul biletului de intrare: adulţi – 12 lei; pensionari – 6 lei; elevi şi studenţi, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau uşor – 3 lei
Parteneri: Biblioteca Academiei Române, Arhivele Naţionale ale României, Muzeul Naţional de Istorie a României, colecţia particulară de imagine Sorin Nica