Ministerul Finanțelor a publicat un proiect de lege prin care cheltuielile de până la 1500 de lei pentru creşă sau grădiniţă nu vor mai fi suportate de stat, prin intermediul angajatorului.
Proiectul vine în contextul în care actul normativ care reglementa plata de către stat a respectivei sume nu apucase să fie pus în practică, întrucât îi lipseau normele de aplicare.
Este vorba despre Legea nr. 239/2020, potrivit căreia sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost introduse în categoria veniturilor neimpozabile din salarii și asimilate salariilor.
Acum, Ministerul Finanţelor propune suspendarea integrală a acestei măsuri, potrivit unui proiect publicat pe site-ul instituţiei.
Cum justifică Ministerul Finanțelor inițiativa legislativă:
Deducerea cheltuielilor cu educaţia timpurie suportate de angajatori din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, generează dificultăți în aplicare având în vedere faptul că impozitul pe venit aferent veniturilor din salarii și asimilate salariilor este datorat de persoana fizică, angajatorul având numai obligația de calcul, reținere, plată și declarare. În acest caz, întrucât cheltuiala cu educaţia timpurie este o cheltuială suportată de contribuabilul plătitor de impozit pe profit, aceasta poate fi dedusă cel mult din impozitul pe profit datorat de contribuabil și nicidecum din obligațiile fiscale datorate de alți contribuabili, în speță, persoanele fizice care au calitatea de angajați.
Mai mult, este de menționat și faptul că reglementarea ca avantaje de natură salarială neimpozabile a sumelor plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor, implică o diminuare a impozitului pe venit datorat de angajați.
De asemenea au fost semnalate aspecte legate de caracterul discriminatoriu al măsurii fiscale instituite de Legea nr. 239/2020, prin raportare la diferite categorii de angajați care au alți angajatori decât persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit, cum sunt: plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, plătitorii de impozit specific unor activități sau instituțiile publice ce nu desfășoară activități economice, precum și în cazul angajatorilor care obțin venituri din activități independente, cum ar fi societăți civile de avocatură, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale.