patmos

Insula Patmos, insula „Apocalipsei”

Travel

Nu departe de coasta Turciei, cea mai nordică dintre insulele din Dodecanes, Patmos, nu are decât 12 km lungime. Binecuvântată cu golfuri retrase, frumoase insuliţe de-a lungul coastei, multă pace şi linişte, este locul ideal pentru a scăpa de gălăgia mulţimilor. Totuşi, nu din acest motiv vin de obicei turiştii aici.

Numită şi „Ierusalimul Egeei“, Patmos este locul unde Sfântul Ioan Teologul a scris Apocalipsa. Insula are o atmosferă mistică, spirituală, şi mulţi vizitatori au declarat că au avut aici vise extraordinar de vii.
Patmos şi creştinismul au fost strâns legate încă din secolul I d.Hr., când Împăratul Domiţian l-a trimis aici în exil pe Ioan Teologul. Se spune că el a avut aici viziunile groaznice ale Apocalipsei. O mică peşteră aflată la jumătatea drumului dintre portul Skala şi capitala insulei, Hora, se presupune că a fost scena acestor revelaţii divine. Sfântul Ioan a rămas în peşteră pe toată perioada exilului şi i-a dictat Apocalipsa (sau Cartea Revelaţiei) discipolului său Prochoros, pe la 95 d.Hr.

Acum peştera este un mic complex monastic cunoscut drept Peştera Apocalipsei; o scară cu 43 de trepte abrupte coboară în grota păstrată în starea ei iniţială. Pelerini din toată lumea vin să vadă piatra pe care sfântul îşi odihnea capul şi postamentul pe care scria Prochoros.

La gura peşterii este capela Sf. Anna, ce datează de la sfârşitul secolului XI. Şcoala Patmiană, din apropiere, a fost înfiinţată în 1713 ca seminar, iar elevii ei au ajuns în cele mai înalte poziţii ale ierarhiei bisericeşti din Grecia.
În 1088, împăratul Alexios I Comnenul i-a cedat insula Sfântului Christodoulos, ca să fondeze o mănăstire în onoarea Sfântului Ioan. El a ales un sit spectaculos, care domină toată insula, şi aici sunt practicate ritualuri greco-ortodoxe practic neschimbate din secolul XI.

Mănăstirea fortificată este un complex de clădiri. În afară de biserica principală, în care este depus sarcofagul lui Christodoulos, mai e şi capela Theotokos, cu fresce bizantine care o înfăţişează pe Fecioara Maria, şi care a fost descoperită abia în 1958, după un cutremur. Alte comori ale mănăstirii sunt biblioteca şi trezoreria, bogate în lucrări importante, unele datând chiar din secolul VI, şi câteva frumoase manuscrise anluminate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *