Dezvoltarea caselor multigeneraționale, este o chestiune care reunește ideile de proiectare, economie și idealurile familiei. În multe țări, cum ar fi Statele Unite, casele care găzduiesc mai multe familii, sunt aproape normale (o cercetare realizată de Centrul de Cercetare Pew în 2016 arată că 20% din populație locuiește în astfel de locuințe), în Europa acest model este încă o nișă, dar care primește tot mai mult sprijin.
În Europa, numărul persoanelor în vârstă care au nevoie de asistență medicală este în continuă creștere, spre deosebire de populația tânără, a cărei activitate la locul de muncă , necesită din ce în ce mai multă flexibilitate și mobilitate, slăbind structurile familiale și provocând o creștere a individualismului.
Dar, în unele cazuri, arhitectura poate promova modele alternative de coexistență între tineri și bătrâni, în care, îngrijirea copiilor, activitățile zilnice și nevoile de sănătate sunt împărtășite.
În Amsterdam, biroul de arhitectură, BETA – office for architecture & the city, abordează problema cu o clădire de cinci niveluri, care poate găzdui două familii separate: un cuplu tânăr cu copii care locuiau deja în oraș și, părinții în vârstă care doreau să se întoarcă în vecinătatea serviciile urbane.
Nucleul distribuției centrale este elementul sculptural care definește spațiile și devine inima proiectului. Împreună cu scările este dotat, de asemenea, cu un lift care oferă acces la toate nivelurile casei.
Scările împart casa în două părți: camerele orientate spre nord, cu vedere spre stradă, sunt bine compartimentate și definite, în timp ce cele orientate spre sud, în contact cu grădina, sunt deschise și flexibile.
Această diviziune este, de asemenea, vizibilă în compoziția celor două propecte: primul cu deschideri pătrate regulate pe fațada neagră, cel de-al doilea, complet deschis, cu ferestre înalte și terase.
Casa este compusă din mai multe apartamente mici, care, cu timpul pot fi configurate diferit, ca urmare a evoluției familiei multigeneraționale.